Adio, dar ramai cu bine

Am fost sa-i aduc un ultim omagiu Madalinei, unde am ramas stupefiat de ce se intampla acolo. Aveam impresia ca as fi la o pomana electorala, aceasta impresie o dadeau persoanele care stateau la rand. Imi pare rau. Micii comercianti de evantaie si alte dispozitive de facut aer si-au facut rapid aparitia! Pentru unele persoane Soarele a fost neprietenos, fiind necesara interventia celor de la Smurd. Aici am cunoscut-o acum 14 ani, aici imi iau ramas bun de la ea.

[View with PicLens]

26 Iunie, Ziua Tricolorului

Ieri 26 Iunie, a fost serbata ziua Tricolorului. Foarte multi habar nu au, si au si de ce, ca aceasta sarbatoare a luat fiinta in anul 1998, dar de acum nu e motiv sa nu stiti.
Asadar in mai multe zone ale Romaniei s-a serbat aceasta zi.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, filiala Prahova a avut o actiune de anvergura. Au sosit camarazi din Bucuresti, Ramnicul Sarat, Focsani, Iasi, Piatra Neamt, Botosani, Brasov cu care am reusit sa facem o actiune cum se merita si trebuie pentru orice sarbatoare nationala.
Dupa aceasta actiune am plecat in Brasov, unde camarazii brasoveni au arborat steagul pe literele de pe Tampa iar drapelul a fost sfintit de catre un preot in piata Sfatului.

In deplasare

Chiar daca echipa celor de la Petrolul se afla in situatia care se afla, m-am gandit sa ma duc in deplasare pana la mama nabii, la Suceava.
Pe la 3:30 a.m. am plecat cu masina cu niste amici, in Buzau am dat drumu la o sticla de vin, nimeni nu s-a bagat asa ca am baut-o singur. Urmatoarea oprire a fost in Bacau la Mc Donald’s, am infulecat doi dublu cheese la oferta si am continuat drumul spre cei de la Cetate Suceava.
Am trecut printr-o localitate cu un nume funny, Cumparata, unde se afla vestitul targ de masini di la Susiava.
Pe la 9:45 a.m. am ajuns in Suceava, am mers o raita pe la Cetatea de Scaun, niste preturi pe astia ca sa vizitezi cetatea de te doare capul. 4 lei adult, 2 lei copil, 10 lei sa faci poze si mai era o taxa. Ba, dar nici in Grecia nu era asa, 4 euro, dar puteai sa tragi si un film porno.
Ne-am invartit noi pe acolo si am mers pe stadion. Aproape sa atingem suta de oameni. Am cantat , am aplaudat, cand colo, Cetatea inscrie. La cateva minute a venit si replica petrolistilor. Repriza a doua ne-a lasat muti, echipa suceveana a inscris al doilea gol, obtinand astfel victoria.
Mutul ala de Rachita, nu stie sa scoata untul din ei sa invete sa lupte pentru suporteri si faima.
Am sters-o rapid spre casa, oprire in Bacau, am infulecat niste mititei de la Kaufland si o portie de cremwursti si via Ploiesti. La ora 19 eram in Ploiesti.
Daca amaratii astia de petrolisti nu au reusit sa faca ceva, cu siguranta Asesoft va castiga in fata celor de la Brasov.
Imi pica ochii in gura si capul pe tastatura, o noapte buna! Ma duc sa mai beau ceva cu baietii!

Incepe campionatul in seria B

Maine 15.08.2009 , incepe ,iar, un drum lung si mult mai anevoios si plin de piedici pentru echipa mea de suflet Petrolul Ploiesti.
Anul acesta o sa fie mult mai greu sa lupte pentru promovarea mult visata si uneori impiedicata din cauza unor mizerii ( Bercea, Luca si chiar Ioan Niculae), care au reusit sa-si bata joc in cel mai josnic fel si pe fata de echipa care dadea clasa echipelor de tabla din capitala.
Are sa ne stea in cale echipe ca, Sportul Studentesc, FCM Bacau, Farul Constanta si probabil si cateva surprize din partea echipelor din grupa.
Maine voi fi prezent pe stadion!

Riders on Deneu

Un orologiu sună noaptea jumătate.
Oare din Ploiesti sa plece spre Focsani oare cine bate?
Sunt cinci pularai, sunt intr-un Megan
Unul bea o Timi, altu e pe geam.

Am plecat frumos spre Focsani la o decizie blitz. Am plecat din orasul aurului negru spre meleaguri bahice. Nu mai pui la socoteala ca Focsaniul are cele mai frumoase fete din tara, acum 2 ani am stat doua saptamani, sa mori de pula sculata si nu altceva. Sa revenim la drumul nostru. Am trecut prin patria tiganilor, orasul Mizil
, pe urma in alt oras populat de aceeasi populatie , Buzau si daca nu am dreptate sa ma corectati! Mai departe fereste-te de cacaturile alea de camere. Ramnicul Sarat si final destination : Focsani.
O fi el mic, dar in comparatie cu Ploiesti, are strazi fara gropi.
Cireasa de pe tort? Gara din Focsani. Frate zici ca s-au mutat cladirile de la intrare din Bucuresti de la Piata Presei, IBM, etc… La Morcov ( Piata Unirii) se faceau reamanajri, n-am putut sa facem o hora a unirii. Frumos orasul de azi, in comparatie cu ce era acum doi ani.
In Ploiesti, inca traiesc pesti prin gropi dupa ce ploua. Si limitatoarele nu sunt ca bordurile care le-au pus astia la treceri in patria hotilor. ia`

Vara la tara…

Iunie. Pentru mine luna Iunie incepea cu bucuria ca scoala ne mai rapea doar doua saptamani din aceasta minunata luna.
Imi faceam bagajul cu 2 zile inainte sa plec, eram bucuros ca plecam la tara. Plecam dis de dimineata cu trenul din Gara de Sud Ploiesti pana in Focsani. De aici luam rata pana in comuna Dumitresti de pe Valea Ramnicului. Drumul cu rata era un adevarat calvar, cu babe care mai aveau cate o gaina prin traiste, cu mirosul ala de motorina si praful care zacea de doua-trei degete pe canapele.
Capatul calatoriei era acolo unde aveam sa-mi petrec toata vacanta de vara. Era o bucurie atat pentru noi cei care ne duceam vara acolo, cat si pentru bunicii nostrii.
Urmau zile de mers la prasit porumbul, dar bineinteles ca noi mai mult il taiam si o intindeam la garla. Prin gradinile oamenilor faceam pagube, porumb rupt, prunele cu care ne umpleam buzunarele, merele la fel. Cat era ziua de lunga statem la garla si veneam seara cu burta lipita de spate. Mancam si urma noaptea unde ne strangeam pe la portile celor care aveau banci. Mai ieseau ai’ batrani care coborau toti Dumnezeii si cocosau toti sfintii. Bineinteles ca noi le raspundeam si mai rau ii enervam. Pititea la ora 2 noaptea era o adevarata distractie.
Mersul la coasa, la stransul fanului… adevarate munci.
Duminica era ziua in care dispaream cu noaptea in cap si apaream la miez de noapte.
Ascultam cu urechile ciulite, povestile babelor , cu farmece, zmei, serpi, de ni se ridica si parul din urechi.
Ne strangeam pe la casa vreunuia de urmarea Apele Negre, SailerMoon si alte desene.
Balciurile care se tineau erau adevarate sarbatori, cum toti se gateau, isi trageau cele mai faine toale pe ei, care mai de care sa arate mai tantos si mai impopotonat.
Ar fi foarte multe de povestit. O sa incep dupa licenta cu amintirile mele din copilaria petrecuta la tara.

Pasarea Colibri – Vara la tara
Asculta mai multe audio Muzica »

Absolvent

Astazi, o zi de vineri cat de cat obisnuita dupa o noapte ploioasa, m-am trezit cu noaptea in cap. Nu e ultima mea zi de facultate caci mai am examene dar a fost o zi oarecum unica in viata mea in legatura cu scoala. Stiam ca am festivitatea la 9:30, si cand colo sefa de promotie lipea un afis ca se tine la 11:30, “ai! sa-mi bag picioarele”, dar noroc ca ceilalti erau in alta sala. Daca nu eram toti prezenti la seminarii sau cursuri, am fost acum. In sala erau prezente 4 grupe, pe majoritatea ii stiam, dar cum intotdeauna exista si oile negre a unei clase, grupa, grup, etc…. Colegul meu Romica si-a facut curaj de a luat microfonul si a tinut un mic discurs, dupa care problema a fost luata de catre sefa de promotie Cristina, ma intreb oare o fi avut numai 10 pe linie?. Au fost invitati pe rand sa vorbeasca: Iarca, profu` de mate, mic dar de un mare caracter, Popescu Catalin profu` de tehnici de management, am restanta la el! Gogot Gabriela o profa care imbina utilul cu placutul si tehnologia, doamna Oprea un geniu in viata, si nu in ultimul rand Gheorghe Lazar. Sedinta foto a fost partea cea mai frumoasa. O alta colega , Mihaela, a compus o poezie destul de interesanta si in acelasi timp amuzanta! Apoi pe rand 9 dintre noi am citit cate un mic discurs despre profesorii ce i-am avut in acesti trei ani.
O grupa numai de fete si doar cinci baieti.

Copilaria…. ce vis frumos

Am primit un e-mail saptamana asta de la iubita mea, unde erau prezentate cateva etape din copilaria celor care au avut parte de ea cam prin anii 60, 70, 80, eu sunt undeva prin anii 90, unde mi-am trait copilaria la intensitate maxima. Copilaria mi-am petrecut-o la bunicii mei din judetul Vrancea, de la 2 ani cam pana pe la 7 ani, si toate vacantele de vara 14 Iunie – 15 Septembrie insemnau Dumitresti. Nu-mi pare rau ca am stat la tara in anii aia, din contra a fost cea mai frumoasa perioada din copilaria mea, pana sa ma mut in marele oras al aurului negru. Nici acum nu uit cand am venit sa ma inscriu la scoala aici, drumul cu trenul din Ramnicu Sarat- Ploiesti, era cam cu 3 zile inainte sa inceapa scoala, era o aglomeratie de stateam intr-un picior toti… trenul cu cocostarci.

vis pierdut
Asculta mai multe audio Muzica »

In fine, sa revenim la slideshow-ul de care vorbeam mai sus si am sa rescriu aici etapele in care si eu ma regasesc cu cea mai mare placere:

1. Noi, copii de atunci, mergeam cu masina fara centura de siguranta si fara airbag… Sa dam o tura stand in remorca din spatele unei camionete era o plimbare draguta… Inca ne mai amintim de placere cu asta.
2. Leaganele noastre erau vopsite in culori stralucitoare, cu vopsea pe baza de plumb..
3. Cutiile de medicamente nu aveau capace de securitate, si nu existau atatea dispozitive de securitate pentru usi si sertare. Ce bun mai era siropul ala de tuse dulce, cand aveam prilejul mereu luam cate o inghititura ca eram sau nu bolnav.
4. Cand ne plimbam cu bicicleta nu aveam casca de protectie si nici protectii pentru coate si genunchi si cat de tari ne credeam cand puneam o bucata de plastic sau de carton la spitele bicicletei sa faca zgomot.
5. Beam apa de la robinet, de la teava din gradina, de la fantana, sau de unde gaseam. Cand ne era sete, pur si simplu beam apa. Nu conta. Nimeni nu se gandea la sticla de apa minerala, la cea de apa plata nici atat.
6. Pierdeam ore construindu-ne un carut dintr-o placa de lemn, niste tevi, si niste roti ramase, gasite pe nu stiu unde. Iar cand ne dadeam drumul din susul pantei si cand prindeam viteza abia atunci ne dadeam seama ca nu avem frane.
7. Dupa cateva cazaturi zdravene am invatat cum sa rezolvam problema. Ne opream intr-un copac sau ne tranteam pe jos si lasam caruciorul sa se duc la vale. Si pe vremea aia nu era asa de multe masini.
8. Mergeam la scoala, desigur. Dar ajungeam acasa abia dupa ce sterpeleam toate fructele verzi pe care le gaseam in drum..
9. Nu aveam telefon mobil si nimeni nu stia pe unde ne pierdeam timpul. De neimaginat!
10. Ne juleam, ne taiam, ne pierdeam cate un dinte, ba chiar ne rupeam cate un picior. Dar niciodata nu a fost vreo plangere pentru aceste accidente. Nimeni nu era vinovat. Doar noi insine.
11. Mancam tot felul de bazaconii: un colt de paine, un biscuite, o ciocolata, ba chiar si turturi de gheata… Beam Cico sau tot felul de bauturi pline de zahar si carbohidrati. Dar nu aveam niciodata probleme cu greutatea pentru ca petreceam toata ziua afara jucandu-ne si alergand.
12. Nu aveam Play Station, Mp3, Nintendo, XBox, Jocuri Video, 99 de canale TV, prin cablu, cinema maison, sunet “surround”, telefoane mobile, calculatoare, “chat-rooms”, internet…. In schimb aveam prieteni adevarati!
13. Ne jucam cu bete, cu mingii, de-a ratele si vanatorii, de-a hotii si vardistii, de-a v-ati ascunselea, frunza, elasticul. In echipele pe care le formam eram mereu cineva lasat pe dinafara. Dar asta nu era nici o tragedie.
14. Unii nu erau elevi buni. Daca nu aveau note de trecere ramaneau repetenti. Nimeni nu ajungea la doctor sau la psihiatru pentru asta. Inca nu exista dislexia si nici tulburarile bipolare. Pur si simplu repetau clasa si atat.
15. Aveam libertate, succese si esecuri. Aveam responsabilitati. Si pur si simplu am invatat sa le facem fata.