Un orologiu sună noaptea jumătate.
Oare din Ploiesti sa plece spre Focsani oare cine bate?
Sunt cinci pularai, sunt intr-un Megan
Unul bea o Timi, altu e pe geam.
Am plecat frumos spre Focsani la o decizie blitz. Am plecat din orasul aurului negru spre meleaguri bahice. Nu mai pui la socoteala ca Focsaniul are cele mai frumoase fete din tara, acum 2 ani am stat doua saptamani, sa mori de pula sculata si nu altceva. Sa revenim la drumul nostru. Am trecut prin patria tiganilor, orasul Mizil
, pe urma in alt oras populat de aceeasi populatie , Buzau si daca nu am dreptate sa ma corectati! Mai departe fereste-te de cacaturile alea de camere. Ramnicul Sarat si final destination : Focsani.
O fi el mic, dar in comparatie cu Ploiesti, are strazi fara gropi.
Cireasa de pe tort? Gara din Focsani. Frate zici ca s-au mutat cladirile de la intrare din Bucuresti de la Piata Presei, IBM, etc… La Morcov ( Piata Unirii) se faceau reamanajri, n-am putut sa facem o hora a unirii. Frumos orasul de azi, in comparatie cu ce era acum doi ani.
In Ploiesti, inca traiesc pesti prin gropi dupa ce ploua. Si limitatoarele nu sunt ca bordurile care le-au pus astia la treceri in patria hotilor. ia`
Tags: Buzau, fete frumoase, focsani, Gara din Focsani, geam, gropi, hora unirii, IBM, limitatoare, Mizil, Morcov, orasul aurului negru, patria tiganilor, Piata Presei Libere, Piata Unirii, Ploiesti, pularai, Ramnicul Sarat, reamenajari, Renault Megan, strazi, Timi
Din Romania | kaLoo, 17 Jun 09 | 
Comments (8)
Iunie. Pentru mine luna Iunie incepea cu bucuria ca scoala ne mai rapea doar doua saptamani din aceasta minunata luna.
Imi faceam bagajul cu 2 zile inainte sa plec, eram bucuros ca plecam la tara. Plecam dis de dimineata cu trenul din Gara de Sud Ploiesti pana in Focsani. De aici luam rata pana in comuna Dumitresti de pe Valea Ramnicului. Drumul cu rata era un adevarat calvar, cu babe care mai aveau cate o gaina prin traiste, cu mirosul ala de motorina si praful care zacea de doua-trei degete pe canapele.
Capatul calatoriei era acolo unde aveam sa-mi petrec toata vacanta de vara. Era o bucurie atat pentru noi cei care ne duceam vara acolo, cat si pentru bunicii nostrii.
Urmau zile de mers la prasit porumbul, dar bineinteles ca noi mai mult il taiam si o intindeam la garla. Prin gradinile oamenilor faceam pagube, porumb rupt, prunele cu care ne umpleam buzunarele, merele la fel. Cat era ziua de lunga statem la garla si veneam seara cu burta lipita de spate. Mancam si urma noaptea unde ne strangeam pe la portile celor care aveau banci. Mai ieseau ai’ batrani care coborau toti Dumnezeii si cocosau toti sfintii. Bineinteles ca noi le raspundeam si mai rau ii enervam. Pititea la ora 2 noaptea era o adevarata distractie.
Mersul la coasa, la stransul fanului… adevarate munci.
Duminica era ziua in care dispaream cu noaptea in cap si apaream la miez de noapte.
Ascultam cu urechile ciulite, povestile babelor , cu farmece, zmei, serpi, de ni se ridica si parul din urechi.
Ne strangeam pe la casa vreunuia de urmarea Apele Negre, SailerMoon si alte desene.
Balciurile care se tineau erau adevarate sarbatori, cum toti se gateau, isi trageau cele mai faine toale pe ei, care mai de care sa arate mai tantos si mai impopotonat.
Ar fi foarte multe de povestit. O sa incep dupa licenta cu amintirile mele din copilaria petrecuta la tara.
Pasarea Colibri – Vara la tara
Asculta mai multe audio Muzica »
Tags: coasa, dumitresti, fan, focsani, Mircea Baniciu, pasarea colibri, Ploiesti, porumb, prasit, vara la tara
Din Romania | kaLoo, 2 Jun 09 | Comments (5)
