Vara la tara…

Iunie. Pentru mine luna Iunie incepea cu bucuria ca scoala ne mai rapea doar doua saptamani din aceasta minunata luna.
Imi faceam bagajul cu 2 zile inainte sa plec, eram bucuros ca plecam la tara. Plecam dis de dimineata cu trenul din Gara de Sud Ploiesti pana in Focsani. De aici luam rata pana in comuna Dumitresti de pe Valea Ramnicului. Drumul cu rata era un adevarat calvar, cu babe care mai aveau cate o gaina prin traiste, cu mirosul ala de motorina si praful care zacea de doua-trei degete pe canapele.
Capatul calatoriei era acolo unde aveam sa-mi petrec toata vacanta de vara. Era o bucurie atat pentru noi cei care ne duceam vara acolo, cat si pentru bunicii nostrii.
Urmau zile de mers la prasit porumbul, dar bineinteles ca noi mai mult il taiam si o intindeam la garla. Prin gradinile oamenilor faceam pagube, porumb rupt, prunele cu care ne umpleam buzunarele, merele la fel. Cat era ziua de lunga statem la garla si veneam seara cu burta lipita de spate. Mancam si urma noaptea unde ne strangeam pe la portile celor care aveau banci. Mai ieseau ai’ batrani care coborau toti Dumnezeii si cocosau toti sfintii. Bineinteles ca noi le raspundeam si mai rau ii enervam. Pititea la ora 2 noaptea era o adevarata distractie.
Mersul la coasa, la stransul fanului… adevarate munci.
Duminica era ziua in care dispaream cu noaptea in cap si apaream la miez de noapte.
Ascultam cu urechile ciulite, povestile babelor , cu farmece, zmei, serpi, de ni se ridica si parul din urechi.
Ne strangeam pe la casa vreunuia de urmarea Apele Negre, SailerMoon si alte desene.
Balciurile care se tineau erau adevarate sarbatori, cum toti se gateau, isi trageau cele mai faine toale pe ei, care mai de care sa arate mai tantos si mai impopotonat.
Ar fi foarte multe de povestit. O sa incep dupa licenta cu amintirile mele din copilaria petrecuta la tara.

Pasarea Colibri – Vara la tara
Asculta mai multe audio Muzica »

Copilaria…. ce vis frumos

Am primit un e-mail saptamana asta de la iubita mea, unde erau prezentate cateva etape din copilaria celor care au avut parte de ea cam prin anii 60, 70, 80, eu sunt undeva prin anii 90, unde mi-am trait copilaria la intensitate maxima. Copilaria mi-am petrecut-o la bunicii mei din judetul Vrancea, de la 2 ani cam pana pe la 7 ani, si toate vacantele de vara 14 Iunie – 15 Septembrie insemnau Dumitresti. Nu-mi pare rau ca am stat la tara in anii aia, din contra a fost cea mai frumoasa perioada din copilaria mea, pana sa ma mut in marele oras al aurului negru. Nici acum nu uit cand am venit sa ma inscriu la scoala aici, drumul cu trenul din Ramnicu Sarat- Ploiesti, era cam cu 3 zile inainte sa inceapa scoala, era o aglomeratie de stateam intr-un picior toti… trenul cu cocostarci.

vis pierdut
Asculta mai multe audio Muzica »

In fine, sa revenim la slideshow-ul de care vorbeam mai sus si am sa rescriu aici etapele in care si eu ma regasesc cu cea mai mare placere:

1. Noi, copii de atunci, mergeam cu masina fara centura de siguranta si fara airbag… Sa dam o tura stand in remorca din spatele unei camionete era o plimbare draguta… Inca ne mai amintim de placere cu asta.
2. Leaganele noastre erau vopsite in culori stralucitoare, cu vopsea pe baza de plumb..
3. Cutiile de medicamente nu aveau capace de securitate, si nu existau atatea dispozitive de securitate pentru usi si sertare. Ce bun mai era siropul ala de tuse dulce, cand aveam prilejul mereu luam cate o inghititura ca eram sau nu bolnav.
4. Cand ne plimbam cu bicicleta nu aveam casca de protectie si nici protectii pentru coate si genunchi si cat de tari ne credeam cand puneam o bucata de plastic sau de carton la spitele bicicletei sa faca zgomot.
5. Beam apa de la robinet, de la teava din gradina, de la fantana, sau de unde gaseam. Cand ne era sete, pur si simplu beam apa. Nu conta. Nimeni nu se gandea la sticla de apa minerala, la cea de apa plata nici atat.
6. Pierdeam ore construindu-ne un carut dintr-o placa de lemn, niste tevi, si niste roti ramase, gasite pe nu stiu unde. Iar cand ne dadeam drumul din susul pantei si cand prindeam viteza abia atunci ne dadeam seama ca nu avem frane.
7. Dupa cateva cazaturi zdravene am invatat cum sa rezolvam problema. Ne opream intr-un copac sau ne tranteam pe jos si lasam caruciorul sa se duc la vale. Si pe vremea aia nu era asa de multe masini.
8. Mergeam la scoala, desigur. Dar ajungeam acasa abia dupa ce sterpeleam toate fructele verzi pe care le gaseam in drum..
9. Nu aveam telefon mobil si nimeni nu stia pe unde ne pierdeam timpul. De neimaginat!
10. Ne juleam, ne taiam, ne pierdeam cate un dinte, ba chiar ne rupeam cate un picior. Dar niciodata nu a fost vreo plangere pentru aceste accidente. Nimeni nu era vinovat. Doar noi insine.
11. Mancam tot felul de bazaconii: un colt de paine, un biscuite, o ciocolata, ba chiar si turturi de gheata… Beam Cico sau tot felul de bauturi pline de zahar si carbohidrati. Dar nu aveam niciodata probleme cu greutatea pentru ca petreceam toata ziua afara jucandu-ne si alergand.
12. Nu aveam Play Station, Mp3, Nintendo, XBox, Jocuri Video, 99 de canale TV, prin cablu, cinema maison, sunet “surround”, telefoane mobile, calculatoare, “chat-rooms”, internet…. In schimb aveam prieteni adevarati!
13. Ne jucam cu bete, cu mingii, de-a ratele si vanatorii, de-a hotii si vardistii, de-a v-ati ascunselea, frunza, elasticul. In echipele pe care le formam eram mereu cineva lasat pe dinafara. Dar asta nu era nici o tragedie.
14. Unii nu erau elevi buni. Daca nu aveau note de trecere ramaneau repetenti. Nimeni nu ajungea la doctor sau la psihiatru pentru asta. Inca nu exista dislexia si nici tulburarile bipolare. Pur si simplu repetau clasa si atat.
15. Aveam libertate, succese si esecuri. Aveam responsabilitati. Si pur si simplu am invatat sa le facem fata.