Am primit un e-mail saptamana asta de la iubita mea, unde erau prezentate cateva etape din copilaria celor care au avut parte de ea cam prin anii 60, 70, 80, eu sunt undeva prin anii 90, unde mi-am trait copilaria la intensitate maxima. Copilaria mi-am petrecut-o la bunicii mei din judetul Vrancea, de la 2 ani cam pana pe la 7 ani, si toate vacantele de vara 14 Iunie – 15 Septembrie insemnau Dumitresti. Nu-mi pare rau ca am stat la tara in anii aia, din contra a fost cea mai frumoasa perioada din copilaria mea, pana sa ma mut in marele oras al aurului negru. Nici acum nu uit cand am venit sa ma inscriu la scoala aici, drumul cu trenul din Ramnicu Sarat- Ploiesti, era cam cu 3 zile inainte sa inceapa scoala, era o aglomeratie de stateam intr-un picior toti… trenul cu cocostarci.
vis pierdut
Asculta mai multe audio Muzica »
In fine, sa revenim la slideshow-ul de care vorbeam mai sus si am sa rescriu aici etapele in care si eu ma regasesc cu cea mai mare placere:
1. Noi, copii de atunci, mergeam cu masina fara centura de siguranta si fara airbag… Sa dam o tura stand in remorca din spatele unei camionete era o plimbare draguta… Inca ne mai amintim de placere cu asta.
2. Leaganele noastre erau vopsite in culori stralucitoare, cu vopsea pe baza de plumb..
3. Cutiile de medicamente nu aveau capace de securitate, si nu existau atatea dispozitive de securitate pentru usi si sertare. Ce bun mai era siropul ala de tuse dulce, cand aveam prilejul mereu luam cate o inghititura ca eram sau nu bolnav.
4. Cand ne plimbam cu bicicleta nu aveam casca de protectie si nici protectii pentru coate si genunchi si cat de tari ne credeam cand puneam o bucata de plastic sau de carton la spitele bicicletei sa faca zgomot.
5. Beam apa de la robinet, de la teava din gradina, de la fantana, sau de unde gaseam. Cand ne era sete, pur si simplu beam apa. Nu conta. Nimeni nu se gandea la sticla de apa minerala, la cea de apa plata nici atat.
6. Pierdeam ore construindu-ne un carut dintr-o placa de lemn, niste tevi, si niste roti ramase, gasite pe nu stiu unde. Iar cand ne dadeam drumul din susul pantei si cand prindeam viteza abia atunci ne dadeam seama ca nu avem frane.
7. Dupa cateva cazaturi zdravene am invatat cum sa rezolvam problema. Ne opream intr-un copac sau ne tranteam pe jos si lasam caruciorul sa se duc la vale. Si pe vremea aia nu era asa de multe masini.
8. Mergeam la scoala, desigur. Dar ajungeam acasa abia dupa ce sterpeleam toate fructele verzi pe care le gaseam in drum..
9. Nu aveam telefon mobil si nimeni nu stia pe unde ne pierdeam timpul. De neimaginat!
10. Ne juleam, ne taiam, ne pierdeam cate un dinte, ba chiar ne rupeam cate un picior. Dar niciodata nu a fost vreo plangere pentru aceste accidente. Nimeni nu era vinovat. Doar noi insine.
11. Mancam tot felul de bazaconii: un colt de paine, un biscuite, o ciocolata, ba chiar si turturi de gheata… Beam Cico sau tot felul de bauturi pline de zahar si carbohidrati. Dar nu aveam niciodata probleme cu greutatea pentru ca petreceam toata ziua afara jucandu-ne si alergand.
12. Nu aveam Play Station, Mp3, Nintendo, XBox, Jocuri Video, 99 de canale TV, prin cablu, cinema maison, sunet “surround”, telefoane mobile, calculatoare, “chat-rooms”, internet…. In schimb aveam prieteni adevarati!
13. Ne jucam cu bete, cu mingii, de-a ratele si vanatorii, de-a hotii si vardistii, de-a v-ati ascunselea, frunza, elasticul. In echipele pe care le formam eram mereu cineva lasat pe dinafara. Dar asta nu era nici o tragedie.
14. Unii nu erau elevi buni. Daca nu aveau note de trecere ramaneau repetenti. Nimeni nu ajungea la doctor sau la psihiatru pentru asta. Inca nu exista dislexia si nici tulburarile bipolare. Pur si simplu repetau clasa si atat.
15. Aveam libertate, succese si esecuri. Aveam responsabilitati. Si pur si simplu am invatat sa le facem fata.
Din Romania, Diverse | kaLoo, 10 Jun 09 | 
Comments (13) 
